Instituirea ocupației de Coordonator de voluntari în Republica Moldova

Pe 5 mai 2017 a fost publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 144-148 (6067-6071), Ordinul 845 cu privire la aprobarea Modificării nr. 1/2017 la Clasificatorul ocupațiilor din Republica Moldova (CORM 006-14) prin care s-a instituit ocupația de Coordonator de voluntari la grupa de bază 2423 „Specialiști în domeniul resurselor umane și de personal”. Vedeți AICI o copie a ordinului din Monitorul Oficial privind instituirea ocupației de Coordonator de voluntari.

În acest sens, în Clasificatorul ocupațiilor din Republica Moldova (CORM 006-14), s-au făcut următoarele modificări și completări:

1. În textul de descriere a grupei de bază 2423 Specialişti în domeniul resurselor umane și de personal:

a) sintagma „politicile de personal” s-a completat cu sintagma „și / sau voluntariat” pentru a indica că pot exista politici de personal, politici de voluntariat sau politici de personal și voluntariat. Menționăm faptul că în prezent în Moldova există organizații / instituții publice și private necomerciale care implică doar personal salariat, iar altele certificate ca instituții gazdă ale activității de voluntariat care implică pe lângă salariați și voluntari. De asemenea există situatia când persoane juridice private activează doar pe bază voluntară având echipa de management (staff-ul) implicat voluntar, un exemplu ar fi AIESEC unde nici o persoană nu este salariată sau plătită din proiecte;

b) sintagma„dezvoltare a personalului” s-a înlocuit cu sintagma „dezvoltarea profesională” pentru a nu limita dezvoltarea resurselor umane doar la personalul salariat, ci inclusiv la Coordonatorul de voluntari care poate activa și pe bază voluntară, nu numai remunerată;

c) la finalul textului s-a adăugat sintagma „sau orice alte aspecte legate de management” pentru a cuprinde și restul de responsabilități și atribuții funcționale ale funcției de Coordonator de voluntari;

d) în tabelul din această grupă s-a inclus în coloana „Titlul ocupației” ocupația de Coordonator de voluntari. ONG-urile vor putea folosi această denumire, pe când autoritățile / instituțiile publice pot folosi funcțiile stabilite deja pentru managementul personalului, existând posibilitatea de asumare de responsabilitați în plus pentru a coordona și resursele umane reprezentate de voluntari.

2. Pentru a asigura recunoașterea de către Stat a formării formatorilor pentru Coordonatorii de voluntari, precum și pentru implicarea specialiștilor în instruirea voluntarilor:

a) denumirea grupei de bază 2424 s-a modificat din „Specialişti în formarea şi dezvoltarea personalului” în „Specialişti în formarea şi dezvoltarea resurselor umane și personalului”

b) în descrierea grupei sintagma „dezvoltarea personalului” s-a înlocuit cu sintagma „dezvoltarea resurselor umane și personalului”;

c) sintagma „cît şi personalul” s-a înlocuit cu sintagma „cît şi personalul și / sau voluntarii” având în vedere faptul că Coordonatorii de voluntari care realizează managementul voluntarilor fac parte din echipa de management, iar voluntarii sunt beneficiari ai instruirilor din cadrul programului de voluntariat care vor putea fi realizate inclusiv de către specialişti acreditaţi.

Vedeți mai jos toate aceste modificări scrise înclinat cu roşu:

Grupa de bază 2423

Specialişti în domeniul resurselor umane şi de personal

Specialiştii în domeniul resurselor umane şi de personal furnizează servicii legate de politicile de personal și / sau voluntariat, cum ar fi recrutarea sau dezvoltarea a personalului profesională, analize ocupaţionale şi orientare profesională sau orice alte aspecte legate de management.

Codul ocupaţiei	Titlul ocupaţiei	Codul categoriei funcției
242301	Analist piaţa muncii	2
242302	Consilier (ghidare în carieră, educațional, psihologic)	2
242303	Consilier  vocaţional	2
242304	Consultant condiţii de muncă	2
242305	Specialist în formare	2
242306	Specialist în recrutare	2
242307	Specialist în relaţii de muncă	2
242308	Specialist pe problemele recrutării și încorporării	2
242309	Specialist resurse umane	2
242310	Specialist serviciu personal	2
242311	Specialist sisteme de calificare	2
242312	Coordonator de voluntari	2

Grupa de bază 2424

Specialişti în formarea şi dezvoltarea resurselor umane și personalului

Specialiştii în formarea şi dezvoltarea resurselor umane și personalului planifică, dezvoltă, implementează şi evaluează programele de formare şi dezvoltare, pentru a se asigura că atît echipa de management, cît şi personalul și / sau voluntarii îşi însuşesc abilităţile şi dezvoltă competenţele cerute de către organizaţie pentru a realiza obiectivele organizaţionale.

Codul ocupaţiei	Titlul ocupaţiei	Codul categoriei funcției
242401	Administrator de formare	2
242402	Consultant îndrumare şi orientare profesională	2
242403	Evaluator de competenţe profesionale	2
242404	Formator	2
242405	Formator  de formatori	2
242406	Inginer pentru pregătirea cadrelor	2
242407	Manager de formare	2

Prin instituirea ocupației de Coordonator de voluntari s-a deschis calea ca în viitorul apropiat Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei să pregătească cadre didactice specializate în managementul voluntarilor care să asigure formarea Coordonatorilor de Voluntari. Coordonatorii de Voluntari vor putea fi formați / certificați și prin intermediul sistemului de educație continuă a adulților, Academia de Administrare Publică va putea asigura pregătirea în sectorul de voluntariat a conducătorilor / specialiştilor de înaltă calificare pentru aparatul de stat şi organele administrației publice locale de nivelul I și II, iar Institutului de Formare Continuă va putea pregăti Coordonatorii de Voluntari pentru alte instituții publice și organizații ale societății civile.

Vă informăm că s-a elaborat deja din 2015 un Planul de învățământ pentru Cursul de perfecționare / specializare Formarea Coordonatorilor de Voluntari de către Secretariatul Coaliției Voluntariat în parteneriat cu Institutului de Formare Continuă cu durata de 90 de ore prin care se pot acorda 3 credite educaționale prin Certificatul de absolvire a cursurilor (seria CRP).

Conform Regulamentului de aplicare a Legii voluntariatului nr. 121 din 18 iunie 2010 adoptat prin Hotărârea de Guvern Nr. 158 din 12.03.2012, Coordonatorul de voluntari „îşi exercită atribuţiile în conformitate cu fişa de post elaborată şi revizuită cu regularitate de conducerea instituţiei gazdă şi este numit prin ordin / decizie / dispoziţie / hotărâre de instituţia gazdă” – pct. 11 alin. 1).

În Regulament sunt menționate următoarele atribuții funcționale ale funcției:

• planifică şi administrează programul de voluntariat – 10;
• elaborează planul de acţiuni anual al programului de voluntariat – 11 alin. 2);
• elaborează sarcini pentru voluntari în conformitate cu nevoile beneficiarilor, ale instituţiei gazdă şi ale voluntarilor – 12;
• elaborează fişele de post pentru voluntari – 13 alin. 2);
• analizează şi consultă cu personalul necesitatea implicării voluntarilor – 15 alin. 1);
• păstrează evidenţa activităţii fiecărui voluntar în dosarul personal al voluntarului – 25 alin. 1);
• completează registrele de voluntari (Registrul de evidenţă a voluntarilor, Registrul de evidenţă a contractelor de voluntariat şi a certificatelor nominale de voluntariat, Registrul de evidenţă a carnetelor de voluntar) – 29;
• întocmește dosar personal al voluntarului pentru fiecare voluntar, îl ţine la zi şi îl prezintă persoanelor autorizate care controlează activitatea de voluntariat a instituţiei gazdă – 42;
• desfășoară operaţiile ce ţin de achiziţionarea, folosirea, păstrarea şi completarea carnetelor de voluntariat şi efectuează înscrierile din ambele secţiuni ale Registrului de evidenţă a carnetelor de voluntar – 53;
• semnează certificatele nominale de voluntariat – 70 lit. j);
• păstrează carnetele de voluntar într-un spaţiu bine protejat, ca documente de strictă evidenţă, pe perioada în care voluntarul efectuează voluntariat în instituţia gazdă – 78;
• completează, face diverse înscrieri în carnetele de voluntar și le confirmă prin semnătură – 84; pct. 87 lit. e); pct. 89 lit. d); pct. 91 lit. f); pct. 99 lit. d); pct. 102 lit. d); pct. 103; pct. 107 lit. e);
• contrasemnează scrisoarea de recomandare semnată de către conducătorul instituției gazdă, cu excepția cazului când este rudă cu voluntarul – 118.

Administrarea programului de voluntariat, conform standardelor minime de calitate pentru activitatea de voluntariat (Capitolul II al Regulamentului) și prevederilor din Legea Voluntariatului Nr. 121 din 18 iunie 2010 (îndeosebi Articolul 7), include următoarele responsabilități ale funcției:

• elaborează și coordonează proiecte ce țin de programul de voluntariat;
• elaborează regulamentul intern cu privire la implicarea voluntarilor în conformitate cu legislaţia naţională şi internaţională în vigoare;
• asigură revizuirea cu regularitate a politicilor și procedurilor de voluntariat;
• identifică şi planifică resurse financiare şi materiale pentru a acoperi cheltuielile aferente programului de voluntariat;
• promovează voluntariatul în organizație și în afara ei;
• coordonează procesul de recrutare şi selecţie a voluntarilor;
• coordonează procesul de orientare, instruire și dezvoltare profesională a voluntarilor;
• asigură prestarea activităţii de voluntariat cu respectarea cerinţelor de protecţie şi igienă a muncii;
• supervizează continuu activitatea voluntarilor în scopul îndeplinirii eficiente şi în termenele stabilite a sarcinilor;
• monitorizează și evaluează cu regularitate voluntarii și gradul de atingere a obiectivelor programului de voluntariat;
• coordonează stagiul de practică al studenților în cadrul instituției gazde;
• aplică metode de motivare şi recunoaştere a meritelor voluntarilor ținând cont de motivaţia individuală a fiecăruia;
• reprezintă voluntarii în cadrul şedinţelor interne ale instituţiei gazdă;
• colectează date de natură statistică;
• întocmește rapoarte.

Pentru mai multe detalii, vă rugăm să contactaţi:

Asociația Obștească ”Tinerii pentru dreptul la viaţă” (TDV)
Secretariatul Coaliției pentru promovarea legii și activităților de voluntariat
Tel.: 022 567 551; fax: 022 567 489
GSM: 079 450 027, 079 191 587
E-mail: tdv_secretariat@yahoo.com

Voluntariatul neformal sub 14 ani

Considerații privind cadrul legislativ și normativ

Voluntariatul este recunoscut la nivel internațional ca formă de muncă neremunerată. Vedeți articolele Mituri legate de voluntariat în Republica Moldova și Ocuparea forței de muncă, inclusiv prin voluntariat. Observați în schița următoare că de regulă voluntariatul formal – organizat într-o instituție gazdă a activității de voluntariat (IGAV) – este precedat și succedat de voluntariat neformal.

Conform art. 4 pct. (4) al Legii voluntariatului Nr. 121 din 18.06.2010 doar persoanele care au peste 14 ani pot să activeze ca voluntari pe bază de contract în cadrul unor persoane juridice necomerciale, deci vârsta minimă pentru voluntariat formal este de 14 ani. La pct. 57 din REGULAMENTUL de aplicare a Legii voluntariatului nr. 121 din 18 iunie 2010, adoptat prin HG Nr. 158 din 12.03.2012, se menționează că „În cazul în care voluntarul este implicat în activităţi de voluntariat mai mult de 20 de ore lunar instituţia gazdă este obligată să încheie cu acesta un contract de voluntariat. În cazul voluntarilor care au depăşit vîrsta de 14 ani, dar nu au atins vîrsta de 16 ani este necesar acordul scris al reprezentantului legal al voluntarului”. Pct. 62 al Regulamentului respectiv ne spune că: „În cazul în care voluntarul efectuează mai puţin de 20 de ore lunar şi nu se încheie contract de voluntariat, persoana va fi acceptată ca voluntar în baza ordinului/deciziei/dispoziţiei/hotărîrii care confirmă prin semnătura voluntarului că acestuia i s-a prezentat regulamentul intern cu privire la implicarea voluntarilor, şi i s-a adus la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile sale prevăzute de Legea voluntariatului. Nu se emite ordin/decizie/dispoziţie /hotărîre în cazul persoanelor care fac parte dintr-un grup de zeci sau mii de persoane pe care instituţia gazdă le implică într-o singură acţiune de voluntariat de scurtă durată”.

Vârsta minimă pentru voluntariatul formal este deci de 14 ani, dar ea ar putea fi scăzută la 13 ani, acest fapt fiind în armonie cu art. 7 pct. 1 din Convenţia nr. 138/1973 privind vârsta minimă de încadrare în muncă. Deoarece voluntariatul este o formă de muncă, implicarea persoanelor în vârstă de până la 18 ani în IGAV trebuie să respecte HG Nr. 541 din 07.07.2014 cu privire la aprobarea Nomenclatorului lucrărilor cu condiţii de muncă grele, vătămătoare şi/sau periculoase la care este interzisă aplicarea muncii persoanelor în vîrstă de pînă la 18 ani şi a Normelor de solicitare maximă admise pentru persoanele în vîrstă de pînă la 18 ani la ridicarea şi transportarea manuală a greutăţilor.

Observați că unul din indicatorii calculați de Biroul Național de Statistică (BNS) prin cercetarea statistică Utilizarea Timpului în Republica Moldova din perioada iunie 2011 – mai 2012 și prin Cercetarea statistică asupra gospodăriilor populaţiei „Activitatea de voluntariat” din aprilie 2015 este „populaţia Moldovei cu vârsta mai mare de 15 ani desfășoară muncă voluntară prin intermediul unor organizaţii / instituţii”. Acest indicator este necesar să fie revăzut ca să includă și vârsta minimă de voluntariat formal de 14 ani sau eventual de 13 ani.

În concluzie voluntariatul sub 14 ani sau 13 ani este un voluntariat neformal, iar pentru a cultiva de la vârstă fragedă o cultură a voluntariatului este necesar ca vârsta minimă de voluntariat neformal să se lase la aprecierea părinților / reprezentantului legal al copiilor. Deoarece învățământul preșcolar este organizat de la vârsta de 3 ani până la 6 (7) ani, durata învățământului primar este de 4 ani (clasele I-IV) de la vârsta de 6 (7) până la 9 (10) ani, a învățământului gimnazial – de 5 ani (clasele V-IX) de la vârsta de 9 (10) până la 14 (15) ani și a învățământului liceal – de 3 ani (clasele X-XII) de la vârsta de 14 (15) până la 16 (17) ani, rezultă că trecerea de la voluntariat neformal la voluntariat formal are loc spre finalul învățământului gimnazial.

De aici rezultă următoarele concluzii:

• copiii de la grădinițe, școli primare și din primii ani de gimnaziu pot fi implicați cu acordul părinților / reprezentantului legal în activități de voluntariat neformale;
• grădinițele și școlile primare care devin IGAV nu pot implica elevii lor în voluntariat formal, ci doar pe părinții acestora, cadre didactice din alte școli sau la pensie, elevi din ultimele clase din gimnaziu și liceu din comunitate, foști elevi, studenți la asistență socială și pedgogie etc.;
• copiii din ultimii ani de gimnaziu care au împlinit vârsta minimă legală pentru voluntariat formal pot fi implicați cu acordul părinților / reprezentantului legal în activități de voluntariat formale;
• gimnaziile, liceele, colegiile, școlile de meserii și școlile profesionale care devin IGAV pot implica, alături de alte categorii de voluntari, elevii lor în voluntariat formal.

Trebuie făcută diferența între servicii școlare și voluntariat. Voluntariatul este atunci când se face în beneficiu public, se exclude orice remunerare și se face pe baza consimțământului liber exprimat. Atunci când apare orice fel de remunerare financiară sau materială sau nu se face liber consimțit, nu este voluntariat, ci servicii școlare. De regulă implicarea în servicii școlare precede implicarea în voluntariat și ajută la formarea unei culturi a voluntariatului. Serviciile școlare pot avea ca beneficiari elevii din școală sau comunitatea.

Beneficiile aduse de servicii și voluntariat în școală sunt:

• adaugă la cunoștințe și deprinderi academice: practică, experiență, abilități de relaționare interpersonală și implicare civică;
• contribuie la aplicarea celor mai bune metode de învățare (rata medie de reținere fiind de 5% prin lectură, 10% prin citit, 20% prin audio-vizual, 30% prin demonstrație / explicare, 50% prin discuții în grup, 75% practicând / prin a face și 90% prin a învăța pe alții);
• învață copiii să-și gestioneze timpul, să fie utili și demni de încredere;
• învață să fie capabili, apți, competenți, pricepuți și destoinici;
• asigură o creștere intelectuală, personală și socială;
• învață copiii să facă binele și să aibă grijă de alții;
• învață să se implice și să fie activi;
• cultivă o cetățenie activă;
• asigură pregătirea pentru angajare în câmpul muncii;
• sprijină dezvoltarea comunității;
• contribuie la crearea unei mai bune societăți.

Elevii pot fi încadraţi în următoarele activități, servicii și programe:

• proiecte de servicii sponsorizate de școală (se desfășoară în afara programului școlar; nu au o structură organizată care continuă în timp; utilizează resursele școlii; se implică una sau mai multe clase sau întreaga școală; pot exista parteneri din comunitate; au loc la școală, în vecinătate sau mai departe de zona locală);
• cluburi extracurriculare: cluburi și echipe focusate pe servicii de actualitate (lucrul cu bătrânii, persoane cu disabilități etc.; salubrizarea comunității; plantarea copacilor; protecția drepturilor omului, a animalelor etc.); cluburi științifice, profesionale și tehnice (robotică, meșteșugărie, aviatică etc.; cluburi și echipe care nu oferă servicii (sportive, de dans etc.);
• programe de stimulare de servicii incluzive, competitive sau care produc un rezultat dorit / intenționat (presupune răsplătiri, instrucțiuni clare, cerințe realizabile și îndrumare / consiliere, cum ar fi de exemplu oferirea unei diplome la un anumit nr. de ore de voluntariat);
• programe de servicii obligatorii ca parte a învățării (sunt cerințe de servicii comunitare, nu de voluntariat, necesare pentru a finaliza cu succes studiile; necesită: explicarea obiectivelor și cerințelor tuturor părților interesate, instrucțiuni clare, îndrumare, parteneri comunitari etc.);
• servicii de învățare (ca metodă de învățare în situații de viață reală, elementele cheie a unei calități înalte fiind discuțiile, colaborarea, responsabilitatea civică, reflecția, evaluarea, pregătirea, supervizarea, diversitatea, demonstrarea celor învățate, recunoaștere și sărbătorire);
• voluntariatul pentru școli realizat de copii, foști elevi, părinți și cadre didactice active sau pensionate care nu activează în școlile respective, în cadrul sau în afara unui program de voluntariat (pentru activitate academică, servicii de expertiză, servicii legate de carieră, activități extracurriculare, îmbunătățirea facilităților, colectare de fonduri etc.).

Recomandări:

• utilizarea denumirii de „servicii și voluntariat în școală”;
• includerea de prevederi care protejează copii de abuzuri sau de exploatare a muncii acestora prin voluntariat, precum și organizatorii de activități de voluntariat de acuzații de abuz sau de exploatare a muncii copiilor;
• promovarea dezvoltării politicilor naționale pentru programele de servicii și voluntariat în școală;
• dezvoltarea de politici privind serviciile școlare și de voluntariat;
• promovarea dezvoltării programelor școlare de servicii și voluntariat;
• pregătirea cadrelor didactice pentru a asigura managementul acestor programe;
• creare și sprijinirea programelor de servicii și voluntariat în școli, cum ar fi: identificarea finanțatorilor și crearea de programe de mini-grant pentru proiecte, oferirea de instruire și consiliere pentru administratorii școlilor; promovarea oportunităților de implicare etc.
• promovarea, facilitarea și îmbunătățirea implicării persoanelor sub 14 ani în activități de serviciu școlar și voluntariat;
• dezvoltarea de politici privind activitățile extracurriculare;
• ajustarea programului școlar pentru a permite efectuarea de vizite la ONG, autorități și instituții publice etc.;
• distribuirea informației în școli;
• crearea de rețele în cadrul și între rețelele școlare;
• crearea de măsuri de stimulare pentru școlile cu bune practici;
• asigurarea de sprijin pentru programe și proiecte (instruire, îndrumare, sprijin financiar etc.);
• furnizarea de resurse pentru școli (materiale printate, cărți, internet, biblioteci online, cărți electronice, curricule, materiale video).

Mituri legate de voluntariat în Republica Moldova

În ultimul timp tot mai multe persoane, inclusiv persoane cu răspundere în implementarea Legii Voluntariatului, promovează din diferite motive, idei nereale cărora li se dă o aparentă veridicitate și expertiză, dar care reprezintă un atac la buna implementare a voluntariatului în RM. Printre cele mai răspândite idei menționăm: voluntariatul nu este o muncă ci o activitate, voluntariatul este prea formalizat, organizațiile necomerciale pot implica proprii voluntari fără a deveni instituție gazdă a activității de voluntariat, voluntariatul formal restrânge libertatea de implicare a voluntarilor, reglementările în domeniul voluntariat sunt excesive și birocratice etc.

Voluntariatul este recunoscut la nivel internațional ca formă de muncă

În conformitate cu Rezolutia Conferinței Internaționale a Statisticienilor Muncii din 2013 (19^th ICLS) voluntariatul este recunoscut la nivel internațional, inclusiv de Republica Moldova care a votat această rezoluție, ca fiind formă de muncă, cu alte cuvinte forța de muncă are 2 componente principale, una salariată și una voluntară. Acest fapt este indicat prin măsurile de stimulare ale voluntariatului care recunoaște prin art. 14 pct. (3) și (5) a Legii Voluntariatului Nr. 121 din  18 iunie 2010 activitatea de voluntariat ca experiență de muncă, iar perioada de prestare a voluntariatului desfășurat în acelaşi domeniu cu specialitatea deţinută ca vechime în muncă, care oferă la angajare, conform Capitolul V, Secțiunea 2, pct. 127-128 al Regulamentului de aplicare a Legii voluntariatului nr. 121 din 18 iunie 2010, adoptat prin Hotărârea de Guvern Nr. 158 din 12.03.2012, spor pentru vechime în muncă și concediu de odihnă anual suplimentar plătit pentru vechime în muncă.

Observați mai jos că de-a lungul timpului dicționarele au definit activitatea ca fiind muncă, deci este ilogic să se considere că voluntariatul nu este o muncă ci doar o activitate:

ACTIVITÁTE, activități, s. f. Folosirea sistematică a forțelor proprii într-un anumit domeniu, participare activă și conștientă la ceva; muncă, ocupație, îndeletnicire. [Dicționarul limbii române literare contemporane (DLRLC), 1955-1957]

ACTIVITÁTE s. îndeletnicire, lucru, muncă, ocupație, preocupare, treabă, (livr.) traváliu, (înv.) ocupáre, preocupáție. (Își vede de ~ lui.) [Dicționarul de sinonime al limbii române, 1982]

ACTIVITÁTE s. f. 1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acțiune, ocupație. [Marele dicționar de neologisme (MDN), 2000]

ACTIVITÁTE, activități, s. f. 1. Ansamblu de acte fizice, intelectuale și morale făcute în scopul obținerii unui anumit rezultat; folosire sistematică a forțelor proprii într-un anumit domeniu, participare activă și conștientă la ceva; muncă, ocupație, îndeletnicire, lucru. [Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), ediția a II-a revăzută și adăugită, 2009]

activitáte sf 1 At: CANTEMIR, IST. 152 / Pl: ~tați / E: fr activité, lat activitas, -atis] 1 Participare activă la un proces, la o acțiune etc. Si: muncă, ocupație. [Micul dicționar academic (MDA2), ediția a II-a, 2010]

Voluntariatul nu este și nu va fi niciodată prea formalizat

Conform art. 1 punctul (2) al Legii Voluntariatului „Activităţile voluntare izolate, prestate sporadic în afara raporturilor cu persoanele juridice menţionate la alin.(3) sau cele prestate din raţiuni familiale, de prietenie sau de bună vecinătate nu fac obiectul de reglementare al prezentei legi”. În acest mod se recunoaște că există 2 feluri de voluntariat: voluntariat neformal și voluntariat formal. Pentru a face mai clar acest lucru în pct. 4 al ORDINULUI Nr. 525 din 15.07.2014 cu privire la aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Comisiei de certificare şi a modelului Certificatului de instituţie gazdă a activităţii de voluntariat sunt utilizate următoarele noţiuni:

    instituţia gazdă a activităţii de voluntariat  – este persoana juridică de drept public sau privat, fără scop lucrativ, care administrează activitatea de voluntariat şi care încheie, în condiţiile legii, contracte de voluntariat;

    voluntariat formal – voluntariatul prestat conform legislaţiei în vigoare în instituţiile gazdă a activităţii de voluntariat;

    voluntariat neformal – voluntariatul prestat din diverse raţiuni personale în afara raporturilor cu instituţiile gazdă a activităţii de voluntariat;

    forţa de muncă – totalitatea persoanelor apte de muncă, respectiv a acelor persoane care au aptitudini fizice şi intelectuale care să le permită exercitarea unei activităţi utile;

    forţa de muncă salariată – totalitatea persoanelor cu vârste cuprinse în limitele legale de muncă care-şi exercită activitatea în baza unui contract de muncă într-o unitate economică sau socială – indiferent de forma ei de  proprietate – sau la persoane particulare (în baza unui contract sau a unei înţelegeri), în schimbul unei remuneraţii;

    forţa de muncă voluntară  – totalitatea persoanelor apte de muncă care desfăşoară activităţi de utilitate publică, pe baza consimțământului liber exprimat, excluzând orice remunerare financiară sau materială;

    standarde minime de calitate pentru activitatea de voluntariat – norme obligatorii la nivel naţional, criterii măsurabile, a căror aplicare garantează asigurarea unui nivel minim de calitate al procesului de prestare a serviciilor de voluntariat.

O mare scăpare a Legii voluntariatului este faptul că nu se menționează că ponderea voluntariatului formal este și va rămâne foarte mică în comparație cu a voluntariatului neformal, nu se indică modalitățile organizate de implicare în voluntariat neformal (în grupuri de inițiativă sau organizații neformale), nu se subliniază nevoia de a face politici publice pe această componentă și nu se stabilește autoritatea publică responsabilă de încurajarea și dezvoltarea acestuia.

Faptul că ponderea voluntariatului formal este nesemnificativă în raport cu a voluntariatului neformal se vede din următoarele date statistice. La pag. 12,  secțiunea „Muncă voluntară și întruniri”,  categoria „Muncă pentru / prin intermediul unei organizaţii” a cercetării statistice Utilizarea Timpului în Republica Moldova a Biroului Național de Statistică (BNS) realizat în perioada iunie 2011 – mai 2012 se indică că doar 0,1% din populaţia Moldovei cu vârsta mai mare de 15 ani desfășoară muncă voluntară prin intermediul unor organizaţii / instituţii. La pag. 1 și 5 a Tabelelor statistice din Cercetarea statistică asupra gospodăriilor populaţiei „Activitatea de voluntariat”  a BNS realizat în aprilie 2015 se indică că 1 264, 5 mii persoane, sau 42,2 % din totalul populaţiei mai mare de 15 ani desfășoară activități de voluntariat, din care 212 mii persoane au acordat ajutor (fără plată) şcolilor, grădinițelor, organizațiilor religioase / de caritate / culturale, ONG-lor, sindicatului, primăriei, afacerii / firmei sau unui partid, ceea ce înseamnă că 7,07% din populaţia Moldovei cu vârsta mai mare de 15 ani desfășoară muncă voluntară prin intermediul unor organizaţii / instituţii. Observați că aceste procente includ mai mult voluntariatul neformal într-un cadru formal deoarece Comisia de Certificare a instituțiilor gazdă a activității de voluntariat activează din 17 ianuarie 2015 pe lângă Ministerul Tineretului şi Sportului, iar în aprilie 2015 când s-a făcut studiul erau circa 5 instituții gazdă ale activității de voluntariat certificate.

Dacă în prezent considerăm că populația nu a mai scăzut (ceea ce nu este conform realității), că avem circa 100 de instituții gazdă a activității de voluntariat cu circa 50 de voluntari / organizație (ceea ce e cam mult) rezultă că circa 0,16% din populaţia Moldovei cu vârsta mai mare de 15 ani desfășoară muncă voluntară prin intermediul unor instituţii gazdă a activității de voluntariat, dar o cifră reală cred că este sub 0,1%. În concluzie susținerea că voluntariatul este prea formalizat nu este decât un mit.

Organizațiile necomerciale nu au dreptul legal de a implica proprii voluntari fără a deveni instituție gazdă a activității de voluntariat

Art. 2 din Legea voluntariatului nr. 121 din 18.06.2010 indică că voluntarul se poate implica doar în activități organizate de o instituție gazdă care administrează activitatea de voluntariat: „Instituţia gazdă este persoana juridică de drept public sau persoana juridică de drept privat fără scop lucrativ care administrează activitatea de voluntariat şi care încheie, în condiţiile prezentei legi, contracte de voluntariat. Voluntar este orice cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid care în sprijinul solidarităţii civice se implică în activităţi de voluntariat organizate de persoane juridice de drept public sau de drept privat fără scop lucrativ”.

Cadrul legislativ nu acceptă existența unor instituții gazdă necertificate care nu respectă standardele minime de calitate și care nu eliberează carnete de voluntar, așa cum este susținut în mod eronat de către unii. Articolul 7 litera e) și k) din Legea voluntariatului cere oricărei instituții gazde obligatoriu „elaborarea unui program de voluntariat şi a unui regulament intern care vor prevedea condiţii de recrutare şi standarde de activitate a voluntarilor în baza unor standarde minime de calitate pentru activitatea de voluntariat stabilite de Guvern” și „eliberarea carnetului de voluntar şi a scrisorii de recomandare dacă voluntarul este implicat în activitatea de voluntariat mai mult de 20 de ore lunar”. Comisia de certificare a instituțiilor gazde a activității de voluntariat a fost creată prin HG nr. 158 din 12.03.2012 conform pct. 132 al Regulamentului de aplicare a Legii voluntariatului nr. 121 din 18 iunie 2010 cu scopul de a „certifica instituţiile gazdă care îndeplinesc standardele minime de calitate”, dar nu cu scopul de a clasifica instituțiile gazde în instituții gazde certificate și instituții gazde necertificate.

Dacă s-ar permite într-o viitoare Lege a voluntariatului existența instituțiilor gazdă necertificate:

• am avea și un fel de voluntariat neformal (nerecunoscut) într-un cadru formal;
• s-ar accepta să nu se îndeplinească cel puțin o parte din cerințele obligatorii legislative și normative, inclusiv standardele minime de calitate necesare pentru certificare;
• ar apărea 2 categorii de voluntari în organizațiile necomerciale, unii certificați și alții necertificați, deci și un fel de elitism în rândul voluntarilor;
• unii voluntari nu ar mai beneficia de măsuri de recunoaștere (carnet de voluntar, certificat nominal de voluntariat etc.) și de măsuri de stimulare a voluntariatului (experiență și vechime în muncă etc.);
• nu s-ar putea rambursa voluntarilor necertificați cheltuielile indispensabile activității de voluntariat;
• voluntariatul necertificat ar putea fi utilizat abuziv sau ca muncă la negru.

Observați și faptul că definiția voluntarului nu recunoaște ca voluntar și cetățeanul care desfășoară conform art. 1 punctul (2) al Legii Voluntariatului activităţi voluntare izolate, prestate sporadic în afara raporturilor cu persoanele juridice menţionate, aceasta fiind o scăpare a cadrului legislativ care trebuie remediată.

Voluntariatul formal nu restrânge libertatea de implicare a voluntarilor

Cadrul legislativ și normativ actual nu restrânge libertatea de implicare a organizațiilor necomerciale cu statut juridic. Orice organizație necomercială poate alege: a) să devină instituție gazdă a activității de voluntariat care conferă dreptul de a avea proprii voluntari; b) poate alege să nu devină instituție gazdă și să nu aibă voluntari sau c) poate alege să nu devină instituție gazdă, dar printr-un acord sau contract să devină un punct de lucru pentru voluntarii unei instituții gazde a activității de voluntariat. În vederea implicării eficiente a voluntarilor pot fi realizate acorduri / contracte între o instituție gazdă a activității de voluntariat și o organizație necomercială cu statut juridic care nu este instituție gazdă a activității de voluntariat, între două instituții gazdă certificate etc.

De asemenea voluntarii pot opta pentru voluntariat neformal individual sau organizat în grupuri de inițiativă și organizații necomerciale fără statut juridic, precum și pentru voluntariat formal în una sau mai multe instituții gazdă ale activității de voluntariat.

Observați că reglementările în vigoare în sectorul voluntariat nu au adus cerințe în plus pentru voluntari față de perioada când nu era reglementat sectorul de voluntariat, așa că a spune că libertatea de implicare a voluntarilor a fost restrânsă este un neadevăr.

Voluntariatul formal nu este mai birocratizat decât managementul personalului salariat

Cadrul legislativ și normativ în vigoare din sectorul de voluntariat nu face nici o diferență între angajați și voluntari privind modul în care sunt tratați și implicați (sunt tratați la fel, li se cere aceiași calitate a muncii, sunt implicați prin ordinul / decizia / dispoziția / hotărârea conducătorului unității, se folosește un instrumentar aproape asemănător de management și înregistrare a activității – dosar personal, contract, fișă de post, carnet de voluntar etc.). Chiar dacă se susține de către unii că reglementările în domeniul voluntariat sunt excesive și birocratice, nimeni nu poate arăta că există mai multă birocrație în munca cu voluntarii decât cu angajații.

Credem că este normal ca să se accepte acest minim de birocrație, poate neplăcut dar necesar, pentru a se găsi acel echilibru între beneficiile organizației care implică voluntari și recunoașterea beneficiilor acordate de către stat voluntarilor. Credem că voluntarii merită tot respectul nostru și această abordare egoistă – de a obține în primul rând organizația beneficii și dacă se poate numai ea evitând birocrația – este complet greșită și conduce la exploatarea abuzivă a muncii voluntare.

Nicolae Procopie, Director Executiv

Asociația Obștească ”Tinerii pentru dreptul la viaţă” (TDV)
Secretariatul Coaliției pentru promovarea legii și activităților de voluntariat
Tel.: 022 567 551; fax: 022 567 489
GSM: 079 450 027, 079 191 587
E-mail: tdv_secretariat@yahoo.com

Voluntariatul susținut de angajator

Angajaţii pot efectua voluntariat în cadrul instituţiilor gazdă ale activităţii de voluntariat (IGAV) non-profit, cu avizul şi asistenţa angajatorilor. Aceștia pot permite angajaților să facă voluntariat prin a asigura timp liber angajaţilor sau crea un program de lucru flexibil, precum și prin a permite utilizarea resurselor tehnice ale firmei. Activitatea de voluntariat poate fi utilizată în practici de afaceri prin susţinerea şi încurajarea angajaţilor de a se implica prin acţiuni de voluntariat în comunitate cu scopul de a asigura beneficii personalului angajat și companiei, precum și de a aborda probleme sociale îngrijorătoare din comunitate.

Beneficiile aduse de voluntariat sunt:

• dezvoltarea de aptitudini transferabile (abilități care pot fi aplicate în diferite medii de lucru) pentru a sprijini tranziţia spre alte locuri de muncă;
• formarea și dezvoltarea de competenţe / abilităţi /aptitudini de înaltă performanţă (comunicare, abilităţi de echipă şi de influenţare, consultanţă etc.);
• exersarea de abilităţi cum ar fi cele de comunicare într-un mediu cu risc redus comercial;
• învăţarea reciprocă dintre sectorul privat și sectorul non-profit prin implicarea angajaților în activităţi de voluntariat;
• oferirea prin voluntariat de training pentru angajați;
• extinderea experienţelor personalului;
• câştiguri de dezvoltare pentru personal în domeniul managementului timpului, colectarea şi analiza datelor, auto-motivare şi risc individual;
• dezvoltarea unei forţe de muncă mai bune;
• atragerea de angajați mai buni prin imaginea firmei dezvoltată în comunitate;
• îmbunătăţirea performanţei în muncă;
• îmbunătăţirea moralului şi a lucrului în echipă;
• creșterea moralului angajaţilor şi loialității faţă de companie;
• creşterea loialităţii consumatorului şi sporirea notorietăţii firmei;
• sporirea reputaţiei, creşterea încrederii şi atragerea de investitori / personal – atât existenţi cât şi potenţiali;
• dezvoltarea unei rază mai largi de încredere şi determinarea percepţiei comunităţii faţă de activitatea companiei;
• satisfacerea nevoii de a întâlni alţi oameni, de a contribui și de a aduce o schimbare;
• obţinerea unei perspective mai largi asupra societăţii care exclude ignoranţa, indiferenţa, insensibilitatea şi stereotipurile;
• îndeplinirea cererii tot mai mare de furnizare a unor serviciilor sociale esenţiale;
• crearea unei comunități sănătoase cu sisteme de învăţământ care produc oameni cu competenţe, cu nivel scăzut de criminalitate şi marginalizare prin sărăcie;
• oportunităţi de dezvoltare şi creştere pentru tinerii voluntari neangajaţi în câmpul muncii;
• prelungirea activității personalului existent din instituțiile gazde ale activității de voluntariat, extinderea programelor şi dezvoltarea de noi proiecte;
• dezvoltarea / consolidarea capacităţilor organizaţionale;
• accesarea abilităţilor / aptitudinilor de afaceri din business (stabilirea unor obiective realiste, planificarea şi bugetarea proiectelor, marketing şi promovare, exploatarea tehnologiei, ameliorarea calităţii, satisfacerea beneficiarilor, managementul proiectelor şi măsurarea performanţei);
• crearea de oportunități pentru IGAV cum ar fi sponsorizări, utilizarea spaţiilor etc.;
• promovarea democraţiei, nediscriminării şi a egalităţii şanselor;
• punerea în practică a valorilor europene ale solidarităţii, toleranţei şi diversităţii;
• creşterea responsabilităţii civice, participării şi interacţiunii în societate;
• promovarea schimbării şi dezvoltării prin identificarea şi reacţionarea la nevoile comunităţii;
• dezvoltarea unei societăţi unitare prin integrare, includere socială, generarea de încredere şi solidaritate;
• creşterea legăturilor sociale şi a coeziunii sociale;
• dezvoltarea capitalului social;
• creşterea bunăstării în comunităţi şi societate;
• reducerea sărăciei etc.

Voluntarii pot fi încadraţi în următoarele activități, servicii și programe:

• mentoriat;
• oferire de consiliere și expertiză;
• instruiri, seminarii și conferințe;
• curățenie / salubrizare;
• campanii;
• comisii / comitete care discută şi soluţionează probleme de voluntariat;
• implicare individuală sau în grup în proiecte ale instituţiilor gazde;
• voluntariat auto-selectat;
• dezvoltare de misiuni personale;
• detaşări de tranziţie pentru activităţi de voluntariat;
• implicarea ca voluntar în timp de şomaj tehnic;
• plasamente în borduri ale instituţiilor gazdă etc.

Recomandări:

• să se aleagă o denumire potrivită pentru acest tip de voluntariat, în prezent fiind utilizate și alte denumiri, cum ar fi: voluntariatul corporativ / corporatist, voluntariatul angajaţilor, implicarea în comunitate a angajaţilor;
• să fie desemnată în cadrul Ministerului Economiei o persoană responsabilă de dezvoltarea acestui tip de voluntariat;
• ministerul să își asume responsabilități și atribuții clare pe dezvoltarea acestui tip de voluntariat;
• să fie creat un parteneriat pentru dezvoltarea şi promovarea acestui tip de voluntariat care să utilizeze experienţa şi expertiza naţională / internaţională în domeniu;
• să se ajusteze Legea voluntariatului pentru a include măsuri de stimulare a voluntariatului susținut de angajator;
• să fie elaborate și implementate mecanisme şi instrumente adecvate de funcţionare;
• să se elaboreze un concept de implicare a sectorului business în activităţi de voluntariat care să asigure o dezvoltare durabilă;
• să se elaboreze un cod de etică a voluntariatului și să se includă în codul contravențional prevederi care să reducă implicarea ilegală a voluntarilor;
• să fie organizată o campanie de promovare a voluntariatului susținut de angajator;
• să se dezvolte în cadrul firmelor programe eficiente de promovare a voluntariatului și implicare a angajaţilor în activități de voluntariat;
• să se creeze politici eficiente şi să se implementeze măsuri de stimulare a voluntariatului care să includă scutiri și deduceri.

Nicolae Procopie, Director Executiv

Asociația Obștească ”Tinerii pentru dreptul la viaţă” (TDV)
Secretariatul Coaliției pentru promovarea legii și activităților de voluntariat
Tel.: 022 567 551; fax: 022 567 489
GSM: 079 450 027, 079 191 587
E-mail: tdv_secretariat@yahoo.com

Voluntariatul religios

Voluntariatul este o modalitate de a învăța și de a exersa iubirea față de orice om, de a face bine, fără vreo plată, prin prisma iubirii lui Dumnezeu – o modalitate practică de a cultiva o viață curată și desăvârșită. Rolul bisericii / instituțiilor bisericești este de a îndruma cetățenii să trăiască și să cultive această viață prin filantropie și caritate, beneficiul principal al voluntariatului fiind dezvoltarea personală.

Entitățile religioase se bazează pe activitatea de voluntariat a laicilor implicați în biserică. Pentru a ajunge la cel mai bun rezultat posibil trebuie evitată părerea greşită că toţi putem deveni voluntari în toate, că oricine poate fi voluntar în orice.

Voluntariatul poate fi promovat în entitățile religioase propriu-zise, în asociațiile obștești, fundațiile și institutele de învățământ înființate de către acestea, precum și în structurile media denominaționale (edituri, televiziuni, radio, publicații religioase etc.).

Beneficiile aduse de voluntariat sunt:

• asigură dezvoltarea personală;
• schimbă în bine oamenii;
• cultivă adevăratele valori umane;
• cultivă dragostea și sentimentul comunitar;
• unește oamenii;
• construiește relații noi;
• ajută din punct de vedere material și spiritual;
• face binele şi îi sprijină pe cei aflaţi în dificultate și defavorizați;
• întrajutorare reciprocă;
• cultivă toleranța și iubirea de oameni;
• reduce comportamentele agresive și antisociale;
• aduce cu sine sentimentul de împlinire;
• oferă oportunități de implicare și angajare în biserică;
• dezvoltă social și profesional viitorii lideri religioși;
• aduce o schimbare în bine în societate.

Voluntarii pot fi încadraţi în următoarele activități, servicii și programe:

• organizarea de evenimente și campanii;
• organizarea de tabere, inclusiv la biserici și mănăstiri;
• ajutarea săracilor prin activități de caritate;
• cultivarea filantropiei (dragostei de om);
• implicarea în biserică ca deservent al cultului;
• grupuri de inițiativă;
• activitatea cotidiană a bisericilor;
• reuniuni tematice;
• instruiri și formări;
• ore de religie;
• activități comunitare;
• educație pentru sănătate;
• îngrijirea copiilor și bătrânilor;
• distribuirea de literatură;
• construirea de case;
• intervenții în situații de urgență (dezăpezire etc.);
• protejarea mediului;
• reintegrarea socială a condamnaților, narcomanilor etc.;
• consiliere și informare;
• activități de logistică (distribuirea de pachete alimentare, haine etc.);
• programe cu scop educativ și religios (în penitenciare etc.).

Recomandări:

• să fie redenumit acest tip de voluntariat și anume în „Voluntariatul organizat de entități religioase”;
• să fie desemnată în cadrul Ministerului Justiției o persoană responsabilă de dezvoltarea acestui tip de voluntariat;
• să se ajusteze Codul contravențional pentru a evita exploatarea ilegală a voluntarilor;
• să se realizeze un grup de consultare pe voluntariat care să asigure un schimb de experiență și care să propună recomandări;
• să se sprijine dezvoltarea de programe de voluntariat și obținerea statutului de instituție gazdă a activității de voluntariat în rândul cultelor;
• să se recomande entităților religioase să se implice în activitățile organizate de instituțiile gazde ale activității de voluntariat, cum ar fi Săptămâna Națională a Voluntariatului;
• să se înființeze un club al Coordonatorilor de Voluntari care să asigure transferul de bune practici și de expertiză;
• să se colecteze și promoveze bune practici care răspund la probleme concrete, specifice.

Nicolae Procopie, Director Executiv

Asociația Obștească ”Tinerii pentru dreptul la viaţă” (TDV)
Secretariatul Coaliției pentru promovarea legii și activităților de voluntariat
Tel.: 022 567 551; fax: 022 567 489
GSM: 079 450 027, 079 191 587
E-mail: tdv_secretariat@yahoo.com

Voluntariatul pentru biblioteci

Biblioteca este un centru cultural de primă importanță pentru promovarea cetăţeniei active şi a implicării prin voluntariat. Ea poate să-și asume rolul de inspirare, coordonare și motivare ca expertiza, bunele practici și ideile noi de proiecte în beneficiul comunităţii să circule pentru ca cetățenii să fie implicați activ. Voluntariatul este o dimensiune prioritară pentru dezvoltarea unei biblioteci prospere care oferă spaţii adecvate şi condiţii relevante pentru implicarea cetățenilor.

Beneficiile aduse de voluntariat sunt:

• completează golurile din bugetele locale;
• ajută specialiștii și sprijină formarea de noi specialiști;
• formează capitalul social;
• promovează cu succes ofertele şi serviciile bibliotecii;
• rezolvă probleme cu care se confruntă societatea şi găsește soluţii;
• face ceva util și cu efect;
• dezvoltă devotamentul și atașamentul social;
• aduce plusvaloare activităţii de informare şi documentare;
• implică toate categoriile de beneficiari și toate categoriile de vârstă;
• crește numărul de utilizatori și participanți la evenimente culturale;
• atrage noi utilizatori care vor fi informați si despre celelalte servicii oferite de bibliotecă;
• aduce o schimbare pozitivă în societate;
• oferă modalitatea de a testa o nouă carieră;
• contribuie la formarea ca oameni și profesioniști;
• asigură o pregătire practică pentru viață;
• crește nivelul de dezvoltare culturală și socială;
• formarea de abilități pentru munca individuală și de echipă;
• au loc interacțiuni eficiente cu persoane care provin din medii diferite;
• asigură un management eficient al timpului și informației;
• sprijină obținerea de experienţă, abilităţi noi şirecomandări pentru viitoarele angajări.

Voluntarii pot fi încadraţi în următoarele activități, servicii și programe:

• extinderea orelor de funcţionare a bibliotecilor pentru utilizatori;
• activităţi de relaţii publice și logistică;
• campanii de promovare a lecturii;
• organizarea lecturii în perioada estivală;
• servicii și oferte informaționale;
• sală de calculatoare;
• servicii digitale;
• cluburi și centre de creație;
• cursuri și ateliere de creație (croitorie, ceramică etc.);
• activități extracurriculare, cum ar fi desfășurarea temelor școlare pentru acasă;
• lecții publice;
• servicii de sănătate, cum ar fi bucătărie în bibliotecă;
• expoziții;
• crearea și gestionarea unui ziar online;
• administrarea şi actualizarea forumurilor pe interese;
• activități de organizare de sărbători (Crăciunul, Paștele etc.);
• colectare de fonduri;
• tabere de vară pentru copii unde voluntarii sunt educatori, facilitatori;
• evenimente stradale, precum crosuri, târguri etc.
• educarea tehnologică a utilizatorilor;
• activități sportive, dansuri populare și sportive;
• elaborarea de materiale pentru promovare (afișe, fluturași, buletin informativ, postări pe site, blog etc.).

Pentru alte servicii creative vedeți Programe de voluntariat în biblioteci

Recomandări:

• să fie desemnată în cadrul Ministerului Culturii o persoană responsabilă de dezvoltarea voluntariatului în domeniul culturii și artei, inclusiv pentru biblioteci;
• să aibă loc o deschidere mai mare a APL pentru a sprijini și conlucra cu bibliotecile;
• să se promoveze voluntariatul în domeniul culturii și artelor;
• să se includă prevederi privind voluntariatul în cadrul normativ referitor la administrația publică locală și privitor la biblioteci;
• să fie menționată importanța implicării resurselor umane reprezentate de voluntari în toate documentele de politici publice naționale, regionale și locale;
• să se sprijine dezvoltarea de programe de voluntariat în biblioteci și obținerea statutului de instituție gazdă a activității de voluntariat;
• să se organizeze în biblioteci puncte de informare privind voluntariatul și beneficiile acestuia;
• să se implice toate bibliotecile din țară în activitățile naționale de promovare a voluntariatului, cum ar fi Săptămâna Națională a Voluntariatului;
• să fie creat un program de granturi care să susțină dezvoltarea voluntariatului în domeniul culturii și artei;
• să existe un sprijin financiar din partea APL și să se ofere mici granturi locale care să susțină programele de voluntariat;
• să se organizeze campanii de informare privind beneficiile și modalitățile de implicare a voluntarilor;
• să fie creat un ziar online sau o revistă pentru coordonatorii de voluntari;
• să fie realizate instruiri pentru a creşte calitatea şi creativitatea programelor de voluntariat;
• să se dezvolte servicii inovative și creative în biblioteci;
• să se diversifice oportunităţile de voluntariat oferit în biblioteci.

Nicolae Procopie, Director Executiv

Asociația Obștească ”Tinerii pentru dreptul la viaţă” (TDV)
Secretariatul Coaliției pentru promovarea legii și activităților de voluntariat
Tel.: 022 567 551; fax: 022 567 489
GSM: 079 450 027, 079 191 587
E-mail: tdv_secretariat@yahoo.com

Voluntariatul în situații de urgență

Serviciile publice voluntare pentru situaţii de urgenţă se desfășoară în scopul apărării vieţii, avutului public şi / sau a celui privat şi mediului, împotriva incendiilor şi a altor calamităţi şi dezastre. Aceste servicii conduse de șefi de servicii, persoane atestate și angajate se organizează în compartimente de prevenire, grupe şi echipe specializate de intervenţie, pe tipuri de riscuri. Echipele de voluntari sunt primele care iau măsuri pentru a organiza o intervenție în situații de urgență. Voluntarii își desfășoară activitatea similar serviciilor profesioniste, ei intervin acolo unde este nevoie de ei desfășurând o activitate în limita propriilor forțe.

Beneficiile aduse de voluntariat sunt:

• implicarea activă în viaţa comunităţii;
• oportunitate de învăţare pe tot parcursul vieţii şi de îmbătrânire activă;
• creşterea nivelului capitalului social;
• dobândirea de cunoştinţe, competente sociale şi abilităţi practice transferabile pe piaţa muncii;
• recunoașterea activității de voluntariat în situații de urgență ca vechime în muncă când voluntarul activează în acelaşi domeniu cu specialitatea deţinută, precum și ca experiență de muncă;
• cultivarea abilităţilor sociale și consolidarea relaţiilor sociale bazate pe cooperare şi încredere reciprocă, solidaritate, toleranţă, stimă de sine, respect pentru diversitate;
• facilitarea coeziunii sociale prin aducerea oamenilor împreună pentru un scop comun;
• facilitarea integrării sociale şi combaterea riscului de excludere socială a unor categorii sociale vulnerabile;
• reducerea numărului de situații de urgență în urma informării preventive a cetăţenilor realizată de către voluntari;
• intervenție mai rapidă și substanțială care are ca efect salvarea de vieți omenești și a avutului;
• soluţionarea unor situații de urgență prin complementarea aportului financiar cu munca voluntarilor.

Voluntarii pot fi încadraţi în următoarele activități, servicii și programe:

• verificarea modului de aplicare a normelor, reglementărilor tehnice şi dispoziţiilor care privesc apărarea împotriva diverselor situații de urgență;
• informarea şi instruirea comunităţilor locale privind cunoaşterea şi respectarea regulilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor, cutremurelor etc.;
• organizarea de evenimente de promovare a activității de voluntariat și de popularizare a mesajului preventiv;
• participarea la misiuni de limitare a efectelor unei situaţii de urgenţă și de reabilitare a zonelor afectate;
• acordarea primului ajutor calificat, implicarea în acţiuni de ajutor umanitar, protecţie a persoanelor, a animalelor, a bunurilor periclitate şi mediului;
• intervenţie în situaţii de urgenţă (evacuare, căutare-salvare, stingere incendii, inundații, cutremur, accidente de circulație, înec, alunecări de teren, explozii etc.);
• implicarea în echipe specializate (deblocare–salvare, evacuare, sanitară şi de prim ajutor, suport logistic);
• catering în caz de dezastru;
• asistenţă psihologică pentru victimele accidentelor etc.

Recomandări:

• desemnarea în ministerele de resort al unei persoane responsabile de dezvoltarea la nivel de politici a voluntariatului în situații de urgență;
• ajustarea Legii voluntariatului pentru a include măsuri de stimulare pentru voluntarii implicați în situații de urgență și modalitatea de implicare în activități cu risc sporit de periculozitate;
• elaborarea unui cod de etică a voluntarului;
• ajustarea cadrului normativ pentru a permite implicarea diverselor categorii de voluntari, cum ar fi pompieri, salvatori, patrule civile pentru asigurarea ordinii etc. (statutul personalului voluntar, drepturile specifice ale voluntarului cum ar fi păstrarea locului de muncă și a drepturilor salariale la angajator pe perioada în care participă la intervenții etc.);
• elaborarea de instrucţiuni privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de voluntariat în cadrul structurilor de stat privind gestionarea situațiilor de urgență;
• asigurarea condițiilor legale de protecție a muncii;
• reglementarea parcursul profesional al voluntarului și competențele minime pe care trebuie să le aibă fiecare membru al serviciilor de urgență voluntare;
• asigurarea de uniformă, echipament de protecție și însemne distinctive;
• organizarea de centre specializate care funcționează pe bază de plan anual de pregătire;
• instruirea în prim ajutor a societăților comerciale și a instituțiilor de stat;
• organizarea de programe de instruire;
• asigurarea certificării de către stat a formărilor;
• organizarea de cursuri de inițiere și de formare profesională pentru voluntari (cursuri de prim ajutor, managementul dezastrului etc.);
• ierarhizarea voluntarilor în clase de competență în funcție de pregătire și mărimea gradului de risc asumat;
• acordarea de către autoritățile publice locale de facilități, de exemplu gratuități pe mijloacele de transport etc.;
• organizarea de concursuri profesionale pentru serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă;
• elaborarea de planuri de cooperare cu asociaţiile de voluntari, organizaţiile comunitare, mediul de afaceri sau alte grupuri, anterior producerii unei situaţii de urgenţă;
• coordonarea activității cu alte servicii voluntare sau instituții gazdă ale activității de voluntariat pentru a putea completa propriul serviciu voluntar, atunci când situaţia o impune;
• asigurarea de sprijin financiar de la bugetul local, din donaţii şi contribuţii ale unor operatori economici;
• asocierea mai multor comunități mici pentru a crea un serviciu de voluntariat comun;
• organizarea de campanii de promovare a implicării;
• desfășurarea de simulări în scopul pregătirii pentru intervenţii în situaţii de urgenţă.

Pentru mai multe informații vedeți Voluntariatul în Europa / Pompierii voluntari

Nicolae Procopie, Director Executiv

Asociația Obștească ”Tinerii pentru dreptul la viaţă” (TDV)
Secretariatul Coaliției pentru promovarea legii și activităților de voluntariat
Tel.: 022 567 551; fax: 022 567 489
GSM: 079 450 027, 079 191 587
E-mail: tdv_secretariat@yahoo.com