Voluntariatul 50+

Voluntariatul continuă să fie o resursă insuficient de promovată și explorată în loc să devină o prioritate națională în contextul provocărilor actuale și viitoare. Intr-o societate în care numărul vârstnicilor crește în urma procesului accentuat de îmbătrânire și de depopulare a populației datorat migrației, natalității și speranței de viață scăzute, iar numărul de asistenți sociali profesioniști, care pot oferi îngrijire pentru bătrâni, scade din cauza diminuării resurselor financiare ale statului, salariilor foarte mici și nivelului scăzut de trai, voluntariatul devine un element vital în politicile publice sociale guvernamentale sau neguvernamentale. În acest context, când pensiile și serviciile de sănătate pentru vârstnici rămân o veșnică problemă pentru bugetul statului, voluntariatul va putea ajuta eficient la găsirea unei soluții pentru ameliorarea condițiilor de îngrijire a bătrânilor și grupurilor cele mai uitate ale societății.

Deoarece populaţia îmbătrâneşte din ce în ce mai mult, voluntariatul va trebui sa-și asume un rol de bază în  politicile privind îmbătrânirea activă devenind o bună modalitate nu doar de a rămâne activ, ci şi de a duce o viaţă la standarde înalte în ceea ce priveşte realizările personale şi relaţionarea socială. Cercetările indică o legătură puternică și pozitivă între voluntariat și sănătatea mintală a persoanelor vârstnice (Morrow-Howell et al., 2003; Musick & Wilson, 2003; Rietschlin, 1998; Thoits & Hewitt, 2001), creșterea satisfacției de viață (Willigen, 2000), a nivelului de fericire, a stimei de sine și reducerea nivelul de stres (Thoits & Hewitt, 2001), toți acești factori contribuind la alinarea sentimentului de depresie și la creșterea sănătății fizice (Musick, Herzog, & House, 1999). Cercetările indică că voluntariatul reprezintă o modalitate eficientă de implicare în activități sociale și de integrare în societate (House, Umberson, & Landis, 1988). Voluntariatul întreprins de vârstnici este un instrument educaţional, de angajament civic, cetăţenia activă, coeziune socială și de creștere a calității vieții la nivelul tuturor generațiilor. Procesele de relaţionare și dialog social aduc beneficii atât comunităţilor, cât şi voluntarilor prin sporirea competenţei interculturale şi intergeneraţionale, optimizând managementul conflictelor şi îmbunătăţind cunoştinţele acestora. Studiile indică că nivelul educațional scăzut, starea proasta de sănătate și vârsta foarte înaintată (peste 75 de ani) sunt factori care devin obstacole puternice pentru voluntariatul în rândul vârstnicilor (Hank and Erlinghagen, 2005). Pe de alta parte, experiența ca voluntar crește probabilitatea ca o persoană să continue această activitate pe măsură ce înaintează în vârstă.

Alte beneficii aduse de voluntariat sunt:

• îmbunătăţește abilităţile de performanţă în muncă şi capacitatea de a gestiona diversitatea;
• poate ușura tranziția de la perioada de angajat la cea de pensionar;
• contribuie pozitiv la ideea consolidării responsabilităţii individului pentru bunăstarea socială;
• promovează îmbătrânirea activă și un stil de viață sănătos în rândul populației vârstnice;
• crește gradul de informare a populației vârstnice din comunitatea locală privind un stil de viață sănătos;
• contribuie la menținerea stării de sănătate fizică și emoțională;
• oferă speranță, ajutor si alinare vârstnicilor;
• menține și / sau crește gradul de independență / autonomie personală;
• evită instituționalizarea vârstnicilor prin acordarea serviciilor de îngrijire socio-medicală direct la domiciliul acestora;
• contrabalansează tendința de izolare a vârstnicului;
• umple golul lăsat de plecarea copiilor, de pierderea celor din jur;
• facilitează stabilirea de noi contacte sociale și implicarea în comunitate;
• dezvoltă competențe și abilități individuale care întăresc participarea socială a vârstnicilor;
• tezaurizează abilităţilor acelora care nu se mai află pe piaţa muncii, continuă să deţină capacităţi şi expertiză ce se pot dovedi de folos societăţii;
• dă posibilitatea de a valorifica experiența personală și profesională;
• oferă timpul, talentul, energia, cunoştinţele şi abilităţile în folosul comunităţii (abilitați specifice de strângere de fonduri, comunicare, artistice sau tehnice);
• asigură dezvoltarea în plan personal şi descoperirea abilităţilor pe care nu ştiau că le deţin;
• valorifică în cadrul comunității potențialul de resurse neutilizat al vârstnicilor;
• se dobândesc abilități și comportamente noi, proactive, care conduc la creșterea calității vieții vârstnicilor;
• crește nivelul de implicare sociala a vârstnicilor și valorificarea acestora în cadrul comunității;
• crește împlinirea personală, este o oportunitate de a regăsi mândria și satisfacția de a fi util;
• crește gradul de motivare a vârstnicilor și îi responsabilizează pentru a continua „învăţarea pe tot parcursul vieţii”;
• asigură „activarea” vârstnicilor în propria comunitate;
• crește implicarea în comunitate și solidaritatea între generații;
• crește coeziunea socială şi solidaritatea dintre generaţii şi, în acelaşi timp, dintre persoane aparţinând unor grupuri sociale şi etnii diverse;
• promovează cooperarea între generații.

Voluntarii pot fi încadraţi în următoarele activități, servicii și programe:

• servicii de tip centre de zi (multifuncţionale);
• grupuri de suport de susținere reciprocă;
• activități organizate în cămine de bătrâni;
• gimnastică de întreţinere fizică;
• sala de recuperare fizică;
• cluburi pentru vârstnici (de ex. Clubul pensionarilor, Cluburi pe interese);
• cenacluri literare;
• cercuri;
• sală de computere;
• spălătorie socială;
• baie socială;
• cantină socială;
• prânzuri calde la domiciliu;
• clinică oftalmologică;
• servicii formare îngrijitori persoane vârstnice;
• oferirea de alinare și prietenie unui vârstnic singur acasă la el sau la patul dintr-un cămin de bătrâni;
• servicii de îngrijire către beneficiarii direcți (vârstnicii dependenți – greu deplasabili sau săraci) și anume: ajutor la realizarea activităților de baza ale vieții zilnice (realizarea unor cumpărături etc.); ajutor la realizarea activităților instrumentale ale vieții zilnice (transportul vârstnicilor la medic etc.); activități de promovare a inserției beneficiarului în familie și în comunitate; servicii de îngrijire medico – sociale la domiciliu (controlul tensiunii arteriale, al pulsului, al greutăţii corporale etc.);
• distribuire de ajutoare materiale provenite din donaţii: alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte, medicamente, mici obiecte de inventar casnice, materiale igienico-sanitare şi de curăţenie;
• servicii de socializare şi petrecere / organizare a timpului liber pentru persoane vârstnice (ieșiri la ceai, mese de duminică și excursii de o zi);
• evenimente și campanii speciale;
• activităţi cultural-artistice;
• servicii de consiliere psihologică, informare şi suport emoţional pentru vârstnici şi familiile acestora;
• educaţie pentru sănătate;
• servicii de advocacy;
• observatori / supraveghetori în protecția mediului;
• protecţia consumatorilor, în special a persoanelor vârstnice;
• protecţia persoanelor vârstnice împotriva violenţei fizice, asigurarea siguranţei acestora;
• servicii asistenţă religioasă;
• constituirea, pe lângă Consiliile locale a unei structuri consultative, ca de ex. Sfatul comunităţii din reprezentanţi ai persoanelor vârstnice;
• implicarea vârstnicilor în activităţi comunitare și în proiecte în calitate de voluntari și consultanţi etc.;
• implicare în serviciul transnaţional de voluntariat – promovarea schimburilor de voluntari vârstnici, învăţarea reciprocă interculturală prin intermediul reunirii unor persoane provenind din medii sociale şi culturale diferite;
• programe intergeneraționale (persoane de diverse vârste care relaționează cu vârstnicii).

Recomandări:

• alegerea unei denumiri potrivite pentru acest tip de voluntariat, în prezent fiind utilizate mai multe denumiri, cum ar fi: voluntariatul 50+, voluntariatul vârstnicilor, voluntariat la vârsta a treia, voluntariatul seniorilor, voluntariat cu plete albe etc.;
• desemnarea în ministerele de resort al unei persoane responsabile de dezvoltarea la nivel de politici a voluntariatului;
• dezvoltarea unei culturi pro-active si participative în rândul populaţiei și beneficiarilor de servicii sociale prin încurajarea voluntariatului, a implicării sociale a vârstnicilor la nivelul comunității, a îmbătrânirii active și a unui stil de viață sănătos;
• adoptarea de măsuri în vederea sprijinirii la nivel național a voluntariatului vârstnicilor;
• crearea de servicii sociale acreditate care includ standarde de calitate și servicii complementare care nu necesită expertiză;
• oprirea procesului de plasare a bătrânilor în azile care sporește îmbătrânirea;
• realizarea de schimbări pozitive la nivelul politicilor publice naționale, regionale și locale din domeniul îmbătrânirii active prin valorificarea modelelor de bună practică și experienţelor individuale şi obşteşti;
• ajustarea Legii voluntariatului pentru a include măsuri de stimulare pentru voluntarii vârstnici;
• elaborarea unui cod de etică a voluntarului;
• crearea și dezvoltarea de programe de implicare a vârstnicilor în sectorul voluntariat;
• implicarea cât mai multor instituții gazde ale activității de voluntariat în Platforma pentru Îmbătrânire Activă;
• creşterea capacităţii administrative APL pentru furnizarea de servicii sociale prin crearea de programe de voluntariat în cadrul acestora;
• implicarea la nivel local a cât mai multor părți interesate, cum ar fi societatea civilă, biserica, școala şi mediul de afaceri;
• crearea de servicii în biblioteci pentru satisfacerea nevoilor educaţionale ale vârstnicilor și valorificarea potenţialului intelectual și fizic al persoanelor vârstnice;
• crearea unui grup de lucru la nivel local din rândul persoanelor vârstnice care să se implice în luarea deciziilor privind cetăţenii comunităţilor;
• sensibilizarea opiniei publice prin campanii, evenimente și activități de mediatizare care să atragă atenția asupra situației bătrânilor și să îi implice în activități de caritate;
• organizarea de campanii de informare ce fac ca informaţia şi expertiza să circule;
• promovarea şi sprijinirea implicării persoanelor în vârstă în activităţi social-utile prin dezvoltarea voluntariatului vârstnicilor;
• crearea unei baze de date privind nevoile specifice ale comunităţilor și a persoanelor pensionate cu potențial relevant activității de voluntariat la nivel de raion si comunitate;
• crearea unei rețele de voluntari vârstnici care să crească angajamentul civic al vârstnicilor și să permită crearea de legături intergeneraționale pentru a utiliza potențialului valoros al vârstnicilor ca resurse pentru comunitate;
• lansarea unor publicații privind practicile de succes, în ce privește oportunitățile de implicare a vârstnicilor în activități social-utile, de voluntariat;
• identificarea de resurse de finanțare în cadrul grupelor de acțiune locală (GAL) sau prin parteneriat public-privat pentru coordonarea şi managementul programelor cu voluntari vârstnici;
• implementarea de proiecte de informare, activare și implicare socială a vârstnicilor din comunitate cu și pentru vârstnici, în care sunt implicați, fără discriminare, bătrânii activi, care cu ușurință participă la evenimente, activități, seminare, cât și cei care nu au posibilitate fizică de a se deplasa fiind dependenţi de casă sau țintuiţi la pat;
• acordarea de sprijin în vederea implementării proiectelor de mobilitate şi de schimb naționale și transnaţionale care implică voluntarii vârstnici.

Nicolae Procopie, Director Executiv

Asociația Obștească ”Tinerii pentru dreptul la viaţă” (TDV)
Secretariatul Coaliției pentru promovarea legii și activităților de voluntariat
Tel.: 022 567 551; fax: 022 567 489
GSM: 079 450 027, 079 191 587
E-mail: tdv_secretariat@yahoo.com