Prezentare făcută la Conferința Internațională „Parteneriate pentru o lume a muncii în schimbare”

În contextul celebrării Centenarului Organizației Internaționale a Muncii în Republica Moldova
Joi, 16 mai 2019

Andrei Gaiu, Director Executiv TDV / Membru al Biroului Executiv CNTM

Luând în considerație faptul că tinerii reprezintă a treia parte din populația țării, adică 32.4 % sau 1146,6 milioane, ocuparea acestei categorii trebuie să fie o prioritate a autorităților.

Tinerii, în special cei care nu au experiență de muncă, întâlnesc dificultăți la angajare, accesul lor pe piața muncii este determinat în mare măsură de calitatea tranziției de la învățământ la muncă. Există un cerc închis al persoanelor al persoanelor care abia și-au terminat studiile. Pe de o parte, pentru ca tinerii absolvenți să fie angajați este nevoie de experiență care deseori nu poate fi obținută în instituțiile de învățământ, respectiv, mulţi tineri devin șomeri, angajați ai sectorului informal, activează în alt domeniu decât cel al formării profesionale sau emigrează. Pe de altă parte, angajatorii nu sunt mulțumiți de abilitățile practice ale absolvenților, care, de regulă, au mai mult o pregătire teoretică decât practică.

Conform Notei informative privind conlucrarea cu tinerii înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă, 69,5% tineri înregistrați ca șomeri la ANOFM, la începutul anului 2018 nu au nici o profesie/meserie/calificare şi necesită în special antrenare la cursuri de formare profesională.

Fiecare al doilea tânăr de 15-29 ani începe pentru prima dată să-şi caute de lucru în medie la vârsta de 19 ani. Cercetările indică la faptul că după terminarea studiilor, traseul spre primul loc de muncă stabil sau satisfăcător pentru o persoană tânără are o durata medie de 8,6 luni. Acest traseu este mai îndelungat pentru femei (9,6 luni)decât pentru bărbaţi (7,4 luni). De menţionat, această distanță devine şi mai lungă dacă ne raportăm la locul de muncă prezent al tinerilor angajaţi. Astfel, se constată că pe piaţa internă a muncii o persoană tânără are nevoie în medie de aproape trei ani (34,4 luni) pentru a finisa tranziţia de la scoală la locul de muncă tranzitat din prezent.

Ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor este o sarcină importantă care trebuie îndeplinită de către Guvern și alte instituții relevante. Ministerele de resort ar să dezvolte politici de ocupare a populaţiei tinere în vederea includerii şi menţinerii acestora pe piaţa muncii, cu respectarea principiului egalităţii de şanse. Un accent deosebit se pune pe creșterea incluziunii sociale a tuturor tinerilor, pe creșterea participării la viața democratică și civică, precum și pe facilitarea tranziției de la şcoală la vârsta adultă, axându-se în special pe integrarea pe piața muncii.

Voluntariatul este una dintre cele mai eficientă metodă de a acumula abilități practice și de însușire a competențelor transferabile.

Ținând cont de faptul că lipsa de experiență constituie un factor important care determină șomajul în rândul tinerilor, ar fi rezonabil ca persoanele care nu găsesc un loc de muncă potrivit şi care aleg până la găsirea unui loc convenabil să se implice în activități de voluntariat, eventual să li se ofere prioritatate de către agenţiile teritoriale ANOFM în găsirea locului de muncă. Ideal ar fi ca șomeri tinerii să fie mereu întrumați să facă voluntariat, până ce își găsesc un loc de muncă pentru: a) a obţine prin voluntariat experienţa de muncă necesară la angajare sau pentru a-și menține și / sau dezvolta noi deprinderi / capacităţile / abilităţi; b) a beneficia după angajare de includerea perioadei de voluntariat la calcularea sporului salarial; c) a beneficia după angajare de includerea perioadei de voluntariat la calcularea concediului suplimentar plătit.

De asemenea, pentru a se obţine beneficiile menţionate anterior, trebuie create mecanisme ce ar oferi tinerilor care primesc ajutor financiar de la stat diverse opţiuni de implicare. De exemplu a) să desfăşoare activităţi în folosul comunității sau b) să facă voluntariat. c) să facă cursuri de instruire / recalificare.

În acest context este foarte relevant prevederile din art. 10 al Legii voluntariatului unde este menționat că Organul abilitat să implementeze politica de stat în domeniul dezvoltării resurselor umane şi ocupării forţei de muncă, în cooperare cu autorităţile administrației publice locale şi organizaţiile neguvernamentale din domeniu, gestionează ofertele de voluntariat, coordonează bazele de date ce conţin informaţii referitoare la ofertele şi solicitările de voluntariat.

În acest context, considerăm că ocuparea forței de muncă trebuie lărgită ca și concept, ea trebuind să includă și forța de muncă voluntară. Din cauza fenomenului de îmbătrânire a populației, ar trebui gândită o strategie de direcționare a forței de muncă salariate spre sectoarele cheie strategice care aduc bani la bugetul de stat și de ocupare a restului de locuri vacante prin voluntariat. Această strategie este utilizată în prezent în diferite state dezvoltate ale lumii, unde există sectoare de activitate ocupate uneori chiar preponderent de voluntari care sunt pompieri, salvatori, asistenți medicali, polițiști etc.

Cuantificarea contribuției economice adusă societății prin practica de voluntariat confirmă voluntariatul ca element de securitate socială a statului, ea compensează deficitul  bugetar, insuficiența acțiunilor guvernamentale și lipsa de funcționalitatea piețelor de  servicii,  contribuie  la  descentralizarea  şi  debirocratizarea  procesului  de  prestare  a serviciilor, reduce  cheltuielile  statului, produce  efecte  pozitive  vizibile  asupra  mediului economic  şi  mediului  infracțional, respectiv voluntariatul ar trebui să fie inclus ca o prioritate de dezvoltare naționale. Ar trebui să existe un concept de dezvoltare a voluntariatului cu o viziune foarte clară în acest sens.

Fără finanțarea corespunzătoare a sectorului de voluntariat, nu pot fi dezvoltate programe de voluntariat sustenabile. În acest sens, un rol crucial în are crearea mult așteptată a Centrului Național de Voluntariat care ar trebui să fie responsabil să contribuie la implementarea politicilor de voluntariat. În acest context, putem vorbi despre 2 categorii sociale care au de câștigat, tinerii care pot obține experiență prin voluntariat și persoanele 50+ care prin voluntariat pot avea o tranziție mai simplă de la angajat la pensionar.

Alte idei:

Instituțiile de stat unde tinerii pot obține experiență de muncă să fie încurajate ca să-și dezvolte programe de voluntariat.

Revizuirea cuantumului minim garantat al salariului în sectorul real în funcție de dinamica indicelui prețurilor de consum și creșterea productivității muncii;

Aplicarea activă a formelor flexibile de ocupare, în special pentru femeile tinere de pe piaţa muncii;

Eficientizarea unei serii de măsuri de politici focusate pe integrarea migranților tineri reîntorși pe piața muncii;

Angajatorii să aibă politici de salarizare clare.

Exemple de sectoare ocupate preponderent de voluntari:

Peste 90% din pompierii din Portugalia sunt voluntari;

În SUA o mare parte dintre asistenții medicali sunt voluntari;

În Estonia există polițiști voluntari;

Mai mult de jumătate din salvatorii din Austria sunt voluntari.

Surse utilizate:

Evaluarea Strategiei Naționale de Ocupare a Forței de Muncă 2017 – 2021 din perspectiva tinerilor: http://cntm.md/ro/publication/evaluarea-strategiei-na%C8%9Bionale-de-ocupare-for%C8%9Bei-de-munc%C4%83-2017-2021-din-perspectiva

Tinerii pe piața muncii din Republica Moldova: competențe și aspirații: https://www.md.undp.org/content/dam/moldova/docs/tinerii_pe_piata_muncii_final.pdf

Tranziţia tinerelor și tinerilor spre piaţa muncii în Republica Moldova: https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/–ed_emp/documents/publication/wcms_536294.pdf

Agenda evenimentului poate fi accesată AICI.

Poză este preluată de pe www.msmps.gov.md

Reclame