Mituri legate de voluntariat în Republica Moldova

În ultimul timp tot mai multe persoane, inclusiv persoane cu răspundere în implementarea Legii Voluntariatului, promovează din diferite motive, idei nereale cărora li se dă o aparentă veridicitate și expertiză, dar care reprezintă un atac la buna implementare a voluntariatului în RM. Printre cele mai răspândite idei menționăm: voluntariatul nu este o muncă ci o activitate, voluntariatul este prea formalizat, organizațiile necomerciale pot implica proprii voluntari fără a deveni instituție gazdă a activității de voluntariat, voluntariatul formal restrânge libertatea de implicare a voluntarilor, reglementările în domeniul voluntariat sunt excesive și birocratice etc.

Voluntariatul este recunoscut la nivel internațional ca formă de muncă

În conformitate cu Rezolutia Conferinței Internaționale a Statisticienilor Muncii din 2013 (19th ICLS) voluntariatul este recunoscut la nivel internațional, inclusiv de Republica Moldova care a votat această rezoluție, ca fiind formă de muncă, cu alte cuvinte forța de muncă are 2 componente principale, una salariată și una voluntară. Acest fapt este indicat prin măsurile de stimulare ale voluntariatului care recunoaște prin art. 14 pct. (3) și (5) a Legii Voluntariatului Nr. 121 din  18 iunie 2010 activitatea de voluntariat ca experiență de muncă, iar perioada de prestare a voluntariatului desfășurat în acelaşi domeniu cu specialitatea deţinută ca vechime în muncă, care oferă la angajare, conform Capitolul V, Secțiunea 2, pct. 127-128 al Regulamentului de aplicare a Legii voluntariatului nr. 121 din 18 iunie 2010, adoptat prin Hotărârea de Guvern Nr. 158 din 12.03.2012, spor pentru vechime în muncă și concediu de odihnă anual suplimentar plătit pentru vechime în muncă.

Observați mai jos că de-a lungul timpului dicționarele au definit activitatea ca fiind muncă, deci este ilogic să se considere că voluntariatul nu este o muncă ci doar o activitate:

ACTIVITÁTE, activități, s. f. Folosirea sistematică a forțelor proprii într-un anumit domeniu, participare activă și conștientă la ceva; muncă, ocupație, îndeletnicire. [Dicționarul limbii române literare contemporane (DLRLC), 1955-1957]

ACTIVITÁTE s. îndeletnicire, lucru, muncă, ocupație, preocupare, treabă, (livr.) traváliu, (înv.) ocupáre, preocupáție. (Își vede de ~ lui.) [Dicționarul de sinonime al limbii române, 1982]

ACTIVITÁTE s. f. 1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acțiune, ocupație. [Marele dicționar de neologisme (MDN), 2000]

ACTIVITÁTE, activități, s. f. 1. Ansamblu de acte fizice, intelectuale și morale făcute în scopul obținerii unui anumit rezultat; folosire sistematică a forțelor proprii într-un anumit domeniu, participare activă și conștientă la ceva; muncă, ocupație, îndeletnicire, lucru. [Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), ediția a II-a revăzută și adăugită, 2009]

activitáte sf 1 At: CANTEMIR, IST. 152 / Pl: ~tați / E: fr activité, lat activitas, -atis] 1 Participare activă la un proces, la o acțiune etc. Si: muncă, ocupație. [Micul dicționar academic (MDA2), ediția a II-a, 2010]

Voluntariatul nu este și nu va fi niciodată prea formalizat

Conform art. 1 punctul (2) al Legii Voluntariatului „Activităţile voluntare izolate, prestate sporadic în afara raporturilor cu persoanele juridice menţionate la alin.(3) sau cele prestate din raţiuni familiale, de prietenie sau de bună vecinătate nu fac obiectul de reglementare al prezentei legi”. În acest mod se recunoaște că există 2 feluri de voluntariat: voluntariat neformal și voluntariat formal. Pentru a face mai clar acest lucru în pct. 4 al ORDINULUI Nr. 525 din 15.07.2014 cu privire la aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Comisiei de certificare şi a modelului Certificatului de instituţie gazdă a activităţii de voluntariat sunt utilizate următoarele noţiuni:

    instituţia gazdă a activităţii de voluntariat  – este persoana juridică de drept public sau privat, fără scop lucrativ, care administrează activitatea de voluntariat şi care încheie, în condiţiile legii, contracte de voluntariat;

    voluntariat formal – voluntariatul prestat conform legislaţiei în vigoare în instituţiile gazdă a activităţii de voluntariat;

    voluntariat neformal – voluntariatul prestat din diverse raţiuni personale în afara raporturilor cu instituţiile gazdă a activităţii de voluntariat;

    forţa de muncă – totalitatea persoanelor apte de muncă, respectiv a acelor persoane care au aptitudini fizice şi intelectuale care să le permită exercitarea unei activităţi utile;

    forţa de muncă salariată – totalitatea persoanelor cu vârste cuprinse în limitele legale de muncă care-şi exercită activitatea în baza unui contract de muncă într-o unitate economică sau socială – indiferent de forma ei de  proprietate – sau la persoane particulare (în baza unui contract sau a unei înţelegeri), în schimbul unei remuneraţii;

    forţa de muncă voluntară  – totalitatea persoanelor apte de muncă care desfăşoară activităţi de utilitate publică, pe baza consimțământului liber exprimat, excluzând orice remunerare financiară sau materială;

    standarde minime de calitate pentru activitatea de voluntariat – norme obligatorii la nivel naţional, criterii măsurabile, a căror aplicare garantează asigurarea unui nivel minim de calitate al procesului de prestare a serviciilor de voluntariat.

O mare scăpare a Legii voluntariatului este faptul că nu se menționează că ponderea voluntariatului formal este și va rămâne foarte mică în comparație cu a voluntariatului neformal, nu se indică modalitățile organizate de implicare în voluntariat neformal (în grupuri de inițiativă sau organizații neformale), nu se subliniază nevoia de a face politici publice pe această componentă și nu se stabilește autoritatea publică responsabilă de încurajarea și dezvoltarea acestuia.

Faptul că ponderea voluntariatului formal este nesemnificativă în raport cu a voluntariatului neformal se vede din următoarele date statistice. La pag. 12,  secțiunea „Muncă voluntară și întruniri”,  categoria „Muncă pentru / prin intermediul unei organizaţii” a cercetării statistice Utilizarea Timpului în Republica Moldova a Biroului Național de Statistică (BNS) realizat în perioada iunie 2011 – mai 2012 se indică că doar 0,1% din populaţia Moldovei cu vârsta mai mare de 15 ani desfășoară muncă voluntară prin intermediul unor organizaţii / instituţii. La pag. 1 și 5 a Tabelelor statistice din Cercetarea statistică asupra gospodăriilor populaţiei „Activitatea de voluntariat”  a BNS realizat în aprilie 2015 se indică că 1 264, 5 mii persoane, sau 42,2 % din totalul populaţiei mai mare de 15 ani desfășoară activități de voluntariat, din care 212 mii persoane au acordat ajutor (fără plată) şcolilor, grădinițelor, organizațiilor religioase / de caritate / culturale, ONG-lor, sindicatului, primăriei, afacerii / firmei sau unui partid, ceea ce înseamnă că 7,07% din populaţia Moldovei cu vârsta mai mare de 15 ani desfășoară muncă voluntară prin intermediul unor organizaţii / instituţii. Observați că aceste procente includ mai mult voluntariatul neformal într-un cadru formal deoarece Comisia de Certificare a instituțiilor gazdă a activității de voluntariat activează din 17 ianuarie 2015 pe lângă Ministerul Tineretului şi Sportului, iar în aprilie 2015 când s-a făcut studiul erau circa 5 instituții gazdă ale activității de voluntariat certificate.

Dacă în prezent considerăm că populația nu a mai scăzut (ceea ce nu este conform realității), că avem circa 100 de instituții gazdă a activității de voluntariat cu circa 50 de voluntari / organizație (ceea ce e cam mult) rezultă că circa 0,16% din populaţia Moldovei cu vârsta mai mare de 15 ani desfășoară muncă voluntară prin intermediul unor instituţii gazdă a activității de voluntariat, dar o cifră reală cred că este sub 0,1%. În concluzie susținerea că voluntariatul este prea formalizat nu este decât un mit.

Organizațiile necomerciale nu au dreptul legal de a implica proprii voluntari fără a deveni instituție gazdă a activității de voluntariat

Art. 2 din Legea voluntariatului nr. 121 din 18.06.2010 indică că voluntarul se poate implica doar în activități organizate de o instituție gazdă care administrează activitatea de voluntariat: „Instituţia gazdă este persoana juridică de drept public sau persoana juridică de drept privat fără scop lucrativ care administrează activitatea de voluntariat şi care încheie, în condiţiile prezentei legi, contracte de voluntariat. Voluntar este orice cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid care în sprijinul solidarităţii civice se implică în activităţi de voluntariat organizate de persoane juridice de drept public sau de drept privat fără scop lucrativ”.

Cadrul legislativ nu acceptă existența unor instituții gazdă necertificate care nu respectă standardele minime de calitate și care nu eliberează carnete de voluntar, așa cum este susținut în mod eronat de către unii. Articolul 7 litera e) și k) din Legea voluntariatului cere oricărei instituții gazde obligatoriu elaborarea unui program de voluntariat şi a unui regulament intern care vor prevedea condiţii de recrutare şi standarde de activitate a voluntarilor în baza unor standarde minime de calitate pentru activitatea de voluntariat stabilite de Guvern” și „eliberarea carnetului de voluntar şi a scrisorii de recomandare dacă voluntarul este implicat în activitatea de voluntariat mai mult de 20 de ore lunar”. Comisia de certificare a instituțiilor gazde a activității de voluntariat a fost creată prin HG nr. 158 din 12.03.2012 conform pct. 132 al Regulamentului de aplicare a Legii voluntariatului nr. 121 din 18 iunie 2010 cu scopul de a „certifica instituţiile gazdă care îndeplinesc standardele minime de calitate”, dar nu cu scopul de a clasifica instituțiile gazde în instituții gazde certificate și instituții gazde necertificate.

Dacă s-ar permite într-o viitoare Lege a voluntariatului existența instituțiilor gazdă necertificate:

  • am avea și un fel de voluntariat neformal (nerecunoscut) într-un cadru formal;
  • s-ar accepta să nu se îndeplinească cel puțin o parte din cerințele obligatorii legislative și normative, inclusiv standardele minime de calitate necesare pentru certificare;
  • ar apărea 2 categorii de voluntari în organizațiile necomerciale, unii certificați și alții necertificați, deci și un fel de elitism în rândul voluntarilor;
  • unii voluntari nu ar mai beneficia de măsuri de recunoaștere (carnet de voluntar, certificat nominal de voluntariat etc.) și de măsuri de stimulare a voluntariatului (experiență și vechime în muncă etc.);
  • nu s-ar putea rambursa voluntarilor necertificați cheltuielile indispensabile activității de voluntariat;
  • voluntariatul necertificat ar putea fi utilizat abuziv sau ca muncă la negru.

Observați și faptul că definiția voluntarului nu recunoaște ca voluntar și cetățeanul care desfășoară conform art. 1 punctul (2) al Legii Voluntariatului activităţi voluntare izolate, prestate sporadic în afara raporturilor cu persoanele juridice menţionate, aceasta fiind o scăpare a cadrului legislativ care trebuie remediată.

Voluntariatul formal nu restrânge libertatea de implicare a voluntarilor

Cadrul legislativ și normativ actual nu restrânge libertatea de implicare a organizațiilor necomerciale cu statut juridic. Orice organizație necomercială poate alege: a) să devină instituție gazdă a activității de voluntariat care conferă dreptul de a avea proprii voluntari; b) poate alege să nu devină instituție gazdă și să nu aibă voluntari sau c) poate alege să nu devină instituție gazdă, dar printr-un acord sau contract să devină un punct de lucru pentru voluntarii unei instituții gazde a activității de voluntariat. În vederea implicării eficiente a voluntarilor pot fi realizate acorduri / contracte între o instituție gazdă a activității de voluntariat și o organizație necomercială cu statut juridic care nu este instituție gazdă a activității de voluntariat, între două instituții gazdă certificate etc.

De asemenea voluntarii pot opta pentru voluntariat neformal individual sau organizat în grupuri de inițiativă și organizații necomerciale fără statut juridic, precum și pentru voluntariat formal în una sau mai multe instituții gazdă ale activității de voluntariat.

Observați că reglementările în vigoare în sectorul voluntariat nu au adus cerințe în plus pentru voluntari față de perioada când nu era reglementat sectorul de voluntariat, așa că a spune că libertatea de implicare a voluntarilor a fost restrânsă este un neadevăr.

Voluntariatul formal nu este mai birocratizat decât managementul personalului salariat

Cadrul legislativ și normativ în vigoare din sectorul de voluntariat nu face nici o diferență între angajați și voluntari privind modul în care sunt tratați și implicați (sunt tratați la fel, li se cere aceiași calitate a muncii, sunt implicați prin ordinul / decizia / dispoziția / hotărârea conducătorului unității, se folosește un instrumentar aproape asemănător de management și înregistrare a activității – dosar personal, contract, fișă de post, carnet de voluntar etc.). Chiar dacă se susține de către unii că reglementările în domeniul voluntariat sunt excesive și birocratice, nimeni nu poate arăta că există mai multă birocrație în munca cu voluntarii decât cu angajații.

Credem că este normal ca să se accepte acest minim de birocrație, poate neplăcut dar necesar, pentru a se găsi acel echilibru între beneficiile organizației care implică voluntari și recunoașterea beneficiilor acordate de către stat voluntarilor. Credem că voluntarii merită tot respectul nostru și această abordare egoistă – de a obține în primul rând organizația beneficii și dacă se poate numai ea evitând birocrația – este complet greșită și conduce la exploatarea abuzivă a muncii voluntare.

Nicolae Procopie, Director Executiv

Asociația Obștească ”Tinerii pentru dreptul la viaţă” (TDV)
Secretariatul Coaliției pentru promovarea legii și activităților de voluntariat
Tel.: 
022 567 551; fax: 022 567 489
GSM: 
079 450 027, 079 191 587
E-mail: 
tdv_secretariat@yahoo.com

Anunțuri